Ion Antonescu s-a născut la Piteşti la 15 iunie 1882, calendar nou. A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940 până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului.
După cum ştim, Antonescu a luat decizia de intrare a României în cel de-al doilea război mondial, de partea şi sub comandamentul Germaniei.
Antonescu a avut reputaţia unui comandant militar foarte priceput şi pragmatic. Duritatea sa i-a adus porecla de “Câinele roşu”.
Între anii 1922 şi 1926, Antonescu a fost ataşat militar al României în Franţa şi Marea Britanie. După reîntoarcerea în România a fost promovat Comandant al “Şcolii Superioare de Război” între 1927 şi 1930, Şef al Marelui Stat Major al Armatei între 1933 şi 1934 şi Ministru de Război între 1937 şi 1938.
Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) şi nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940). Generalul Ion Antonescu NU A FACUT POLITICA NICIUNUI PARTID, pentru ca era militar activ, a fost chemat sa faca guvernul intr-o groaznica situatie de criza… La numai două zile de la numirea sa în post, l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice. Fiul lui Carol II, Mihai a devenit noul rege.
În faţa perspectivei unui război pe trei fronturi, (Germania în vest, Uniunea Sovietică în est şi Bulgaria în sud), Antonescu a căutat să facă o alianţă cu Germania Nazistă, în speranţa că va putea recupera măcar teritoriile ocupate de sovietici. Acest parteneriat era dorit de germani datorită rezervelor de petrol foarte importante ale României.
22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei, generalul Ion Antonescu, a dat urmatorul Ordin de Zi:
“OSTASI,
V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii(referire la regele Mihai) si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.
Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.
OSTASI,
Va ordon: treceti Prutul !
Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.
OSTASI,
Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.
Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.
OSTASI,
Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
OSTASI,
Izbanda va fi a noastra. La lupta.
Cu Dumnezeu inainte !"
În vara anului 1944, în vreme ce sovieticii avansau împingând înapoi frontul către graniţele României, Antonescu a refuzat să-şi modifice poziţia şi să ceară un armistiţiu (datorită simţului onoarei). De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe Antonescu şi l-a arestat.
După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi judecat “exemplar”. Trebuia spus ca la Moscova, MARESALUL A FOST INTAMPINAT DE STALIN CU ONORURILE CUVENITE UNUI SEF DE STAT, lucru care scoate din ecuatie, IMPLICAREA URSS IN LOVITURA DE STAT. A primit din partea lui Stalin, care miza pe o revansa a maresalului impotriva regelui, oferta de a fi in continuare “conducatorul statului roman”, cu conditia sa renunte la pretentiile asupra BASARABIEI, oferta pe care marele patriot A REFUZAT-O. In cei doi ani petrecuti in vila de pe malul Nevei maresalul si-a scris memoriile, care au aparut la… Paris in 1949. Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.
La 2 iunie 1946 ar fi împlinit 64 de ani. Mareşalul Ion Antonescu a fost executat în ziua de 1 iunie 1946, alături de alţi colaboratori, de către autorităţile comuniste şi ocupantul sovietic.
Execuţia s-a produs la ora 18.00, în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava. A murit cu “Trăiască România !” pe buze ca şi colegii săi, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu şi profesorul Alexianu.
"După prima salvă de foc, toţi cei patru s-au prăbuşit la pământ. Mareşalul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execuţie: Mai trageţi, călăilor, căci nu sunteţi în stare să mă omorâţi aşa de uşor! Se comandă o nouă salvă de foc, după care se prăbuşesc din nou. (…) Se hotărăşte ca comandantul detaşamentului să-i împuşte pe fiecare cu revolverul său. Acesta trage în mareşal şi, apoi, în ceilalţi toate cele 14 gloanţe. Medicul se apropie din nou şi constată că tot mai trăiesc.Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a lăsat legat la ochi, spunând că îi este indiferent, dar după câteva clipe şi-a dat legătura la o parte. Când au început salvele de foc, adevăraţii ostaşi români care păzeau închisoarea şi-au scos căştile, au făcut cruce şi toţi plângeau. Toţi condamnaţii au murit ca nişte eroi. În ziua de 2 iunie, mareşalul împlinea 64 de ani.După executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenuşă au fost duse la Ministerul de Interne…”. Evenimentul din după-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în "Cartea Albă a Securităţii".
“Daca eram invingator, as fi avut statuie in fiecare oras al tarii” a spus maresalul la proces.
Istoria se scrie intotdeauna de catre invingatori. sau Istoria se scrie cu spada.
23 august 1944, reprezintă un eveniment extrem de controversat, atît din punctul de vedere al implicaţiilor ulterioare, cât şi al desfăşurării evenimentelor în acea zi de răscruce pentru istoria României.
Niciun alt eveniment din istoria contemporană a Românieie nu a stârnit şi nu stârneşte mai multe şi controversate aprecieri decât 23 august 1944. Explicaţiile fundamentale se pot opri la efectele, consecinţele imediate şi de lungă durată ale „cotiturii istorice” de la 23 august 1944.
Acest eveniment trebuie privit prin importanţa sa militară (scurtarea războiului antihitlerist cu 200 de zile, ba poate chiar mai mult) sau politică (a deschis „o eră nouă”, spre socialism, în istoria ţării noastre) până la caracterizări degineratoare (germanii ar fi pierdut războiul deoarece „trădarea”, defecţiunea românească i-ar fi privat prematur şi decisiv de zona de manevră, ca şi răstimpul necesar producerii şi lansării unor noi arme distructive, care ar fi învlinat balanţa operaţiunilor militare în favoarea Germaniei).
Este o epocă tragică şi este bine să o cunoaştem în totalitatea şi în esenţa ei. Trebuie să ne asumăm adevărul. Dar ca să-l asumăm trebuie să-l cunoaştem. Cunoscându-l, ne putem apăra corect de acuzaţiile nedrepte, de exagerările, mistificările, procesele de intenţie, culpabilizările care s-au ţinut lanţ timp de de mai bine de o jumătate de secol şi n-au încetat nici astăzi ... În 1945, când fascismul a fost înfrânt, intelectualii români credeau că ceva esenţial se va schimba în viaţa noastră.” Amintind de volumul de interviuri Lumea de mâine a lui Ion Biberi, au fost citate ideile în care, atunci, credeau Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu şi George Călinescu. Realitatea avea să arate că „lumea românească nu a arătat deloc aşa cum îşi închipuiau intelectualii în 1945... Mulţi dintre visătorii din 1945 au avut tristul privilegiu de a verifica prin propria experienţă, adică prin detenţie, contrariul a ceea ce credeau...şi care s-a dovedit a fi începutul altei tragedii”.
Alături de sovietici, militarii români au eliberat Transilvania şi au ajuns, luptând împotriva armatei germane, până aproape de porţile Berlinului. După război, 23 august a devenit ziua naţională a României fiind sărbătorită cu fast, în fiecare an, de regimul comunist.
23 august 1944 este o temă de dezbatere pentru istorici, politicieni şi nu numai. Dincolo de controverse, rămân însă faptele consemnate de cărţile de istorie.
Pe seama evenimentelor petrecute la 23 august 1944 s-au făcut numeroase cercetări ce au fost consemnate în cărţi de specialitate, însă există documente ce prezinta versiuni contradictorii astfel încât nici lucrările de specialitate nu vor prezenta adevărul aşa cum a fost. Dacă am prezenta toate lucrările ce au ca tema evenimentele de la 23 august 1944 ar trebui să amintim cartea coordonata de Gh. Buzatu ~ Actul de la 23 august 1944 în context internaţional. Studii şi documente, apărută la editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, cartea lui Traian Udrea ~ 23 August 1944, controverse istorico-politice (Studiu istoriografic), ed. Alex-Alex, Bucuresti, 2004, trebuie amintită şi lucrarea lui Ion Biberi ~ Lumea de mâine, ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001, cât şi cartea lui Ion Ardeleanu, 23 August 1944, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, si lucrarea Oltenia in lupta pentru democratizarea aparatului de stat (23 August 1944- 6 martie 1945), a lui Marin Ionescu, apăruta la ed. Scrisul românesc, Bucuresti, 1975. Trebuie precizată şi lucrarea Romania in anii 1944-1948. Transformari economice si realitati sociale, redactată de Gh. Onişoru şi publicată la editura Academia Civica, 1998 şi Henry Kissinger în lucrarea Diplomaţia apăruta la editura ALL in 2007 face referire la evenimentele din 23 august 1944, se pot remarca si cercetările istoricilor străini asupra evenimentelor din august 1944 ~ istoricului italian Francesco Guida intitulat Evenimentele din România din vara anului 1944 si pâna în primavara anului 1945 vazute în presa româna din epocă , dar şi lucrările lui Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, apăruta la ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, şi respectiv a lui Nicolae Ciachir, Marile Puteri şi România(1856 - 1947) ed.Albatros, Bucureşti, 1996, conţin capitole intregi ce prezintă ziua de 23 august 1944 schimbarea de regim. Am putea aminti şi lucrarea lui Nicolae Baciu, Yalta şi crucificarea României apărută cu ajutorul Fundaţiei Europeană Drăgan la Editura Europa, Roma 1983 ( lucrarea face parte din cilul ”Căderea Europei„ ). De fapt, în această lucrare autorul prezintă în capitolul Actul de la 23 august 1944,diverse documente cu versiuni diferite asupra evenimentelor petrecute, documente analizate de autor şi asupra cărora pune un semn de întrebare.
Ce s-a petrecut cu adevărat la 23 august 1944, a fost lovitura de stat sau o acţiune luată cu repeziciune de către tânărul rege, deoarece naziştii puteau să i-o ia înainte, au fost motivele pentru care numeroşi istorici au cercetat documente. Conform acestor cercetări există diferite versiuni asupra evenimentelor din ziua de 23 august.
De aceea înainte de a-l judeca pe Antonescu sau de a-l face erou naţional trebuie analizat cea fost cu adevărat la 23 august 1944 şi mai înainte în timpul celui de II-lea Război Mondial.
Material realizat de CLubul de Istorie "Plaiesii Cetatii", Colegiul Tehnic "Ion Creanga", Tg. Neamt
