„Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională”. Nicolae Iorga
Personalitate monumentala a culturii românesti, barbat înzestrat de Dumnezeu cu o memorie fenomenala, cel mai mare poligraf al neamului românesc (circa 1250 de volume publicate si 25.000 de articole), Iorga s-a nascut, precum multe minti luminate, în nord de tara, la Botosani. În urbea natala, urmeaza scoala primara si gimnaziul, uimindu-si profesorii. Termina Liceul National din Iasi (1888); reuseste într-un singur an sa absolve Universitatea din Iasi ("magna cum laudae", 1889). În anul în care se stingeau Eminescu si Creanga, era deja considerat un fenomen. Face studii stralucite la Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) si devenind la 23 de ani membru corespondent al Academiei (academician va deveni în 1911). Tânarul savant câstiga, în 1894, prin concurs, catedra de istorie, la Universitatea din Bucuresti.
A cutreierat marile metropole europene, scotocind în arhive documente cu privire la istoria românilor. Cunoaste aproape toate limbile moderne (în multe din ele a si scris). În 1903, a luat conducerea revistei Samanatorul. În 1906, înfiinteaza ziarul sau Neamul românesc, unde a scris zi de zi, pâna la asasinarea sa miseleasca, dovedind o imensa dragoste fata de tot ce este românesc. A fost un excelent orator, cu glasul tenoral, usor graseiat. A locuit si scrie multi ani, în casa sa de la Valenii de Munte, cumparata în 1907 si unde era tipografia sa "Neamul românesc". Din 1922, cursurile de vara de la Valenii de Munte au luat denumirea "Universitatea populara N. Iorga". Aici e astazi muzeu memorial, cu obiecte si mobile ce au apartinut savantului.
La 27 noiembrie 1940, ora 5 dupa amiaza, este ridicat fortat de la masa de lucru (de la vila sa din Sinaia) si asasinat bestial de catre legionari, la Strejnic, lânga Ploiesti. La 69 de ani, inima si capul savantului erau ciuruite de gloante.
Istoric de mare clasa europeana, cu o opera monumentala în acest domeniu, om politic energic (a înfiintat partidul national-democrat, a fost prim ministru si un apropiat al Casei regale), Iorga a fost prolific si în istoria si critica literara.
Aceasta este ultima poezie scrisă de Nicolae Iorga:
A fost taiat un brad batrân
Fiindca facea prea multa umbra
Si-atuncea din padurea sumbra
S-a auzit un glas pagân.
O, voi ce-n soare cald traiti
Si-ati rapus stramosul vostru
Sa nu va strice voua rostul
De ce sunteti asa grabiti ?
În anii multi cât el a fost
De-alungul ceasurilor grele
Sub paza crengilor rebele
Multi au aflat un adapost
Mosneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o calauza
Si-n vremea aspra si ursuza
El cu furtunile-a dat piept
Folos aduse cât fu viu
Si mort acuma, când se duce,
Ce alta poate-a va aduce
Decât doar înca un sicriu. (Brad bătrân)
Material realizat de membrii clubului de istorie din clasa a XII-a G.
