Nicolae Iorga ~ un patriarh al culturii române

„Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională”. Nicolae Iorga


Personalitate monumentala a culturii românesti, barbat înzestrat de Dumnezeu cu o memorie fenomenala, cel mai mare poligraf al neamului românesc (circa 1250 de volume publicate si 25.000 de articole), Iorga s-a nascut, precum multe minti luminate, în nord de tara, la Botosani. În urbea natala, urmeaza scoala primara si gimnaziul, uimindu-si profesorii. Termina Liceul National din Iasi (1888); reuseste într-un singur an sa absolve Universitatea din Iasi ("magna cum laudae", 1889). În anul în care se stingeau Eminescu si Creanga, era deja considerat un fenomen. Face studii stralucite la Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) si devenind la 23 de ani membru corespondent al Academiei (academician va deveni în 1911). Tânarul savant câstiga, în 1894, prin concurs, catedra de istorie, la Universitatea din Bucuresti.

A cutreierat marile metropole europene, scotocind în arhive documente cu privire la istoria românilor. Cunoaste aproape toate limbile moderne (în multe din ele a si scris). În 1903, a luat conducerea revistei Samanatorul. În 1906, înfiinteaza ziarul sau Neamul românesc, unde a scris zi de zi, pâna la asasinarea sa miseleasca, dovedind o imensa dragoste fata de tot ce este românesc. A fost un excelent orator, cu glasul tenoral, usor graseiat. A locuit si scrie multi ani, în casa sa de la Valenii de Munte, cumparata în 1907 si unde era tipografia sa "Neamul românesc". Din 1922, cursurile de vara de la Valenii de Munte au luat denumirea "Universitatea populara N. Iorga". Aici e astazi muzeu memorial, cu obiecte si mobile ce au apartinut savantului.

La 27 noiembrie 1940, ora 5 dupa amiaza, este ridicat fortat de la masa de lucru (de la vila sa din Sinaia) si asasinat bestial de catre legionari, la Strejnic, lânga Ploiesti. La 69 de ani, inima si capul savantului erau ciuruite de gloante.

Istoric de mare clasa europeana, cu o opera monumentala în acest domeniu, om politic energic (a înfiintat partidul national-democrat, a fost prim ministru si un apropiat al Casei regale), Iorga a fost prolific si în istoria si critica literara.


Aceasta este ultima poezie scrisă de Nicolae Iorga:

A fost taiat un brad batrân
Fiindca facea prea multa umbra
Si-atuncea din padurea sumbra
S-a auzit un glas pagân.

O, voi ce-n soare cald traiti
Si-ati rapus stramosul vostru
Sa nu va strice voua rostul
De ce sunteti asa grabiti ?

În anii multi cât el a fost
De-alungul ceasurilor grele
Sub paza crengilor rebele
Multi au aflat un adapost

Mosneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o calauza
Si-n vremea aspra si ursuza
El cu furtunile-a dat piept

Folos aduse cât fu viu
Si mort acuma, când se duce,
Ce alta poate-a va aduce
Decât doar înca un sicriu. (Brad bătrân)


Material realizat de membrii clubului de istorie din clasa a XII-a G.

" Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate."

(Glossă)

"În vizită la fraţii noştri de peste Prut..."

"În vizită la fraţii noştri de peste Prut..."

Cuvântul lui Roată către Divan

CUVÂNTUL LUI ROATĂ CĂTRE DIVAN

v: I.Gh.Pricop m: Valeriu Penişoară

(...)Striga Roată: "Vrem cu ţara, Noi îl vrem pe Cuza domn!"(...)

Ion Antonescu a murit pentru Ţară?!

Ion Antonescu s-a născut la Piteşti la 15 iunie 1882, calendar nou. A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940 până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului.

După cum ştim, Antonescu a luat decizia de intrare a României în cel de-al doilea război mondial, de partea şi sub comandamentul Germaniei.

Antonescu a avut reputaţia unui comandant militar foarte priceput şi pragmatic. Duritatea sa i-a adus porecla de “Câinele roşu”.
Între anii 1922 şi 1926, Antonescu a fost ataşat militar al României în Franţa şi Marea Britanie. După reîntoarcerea în România a fost promovat Comandant al “Şcolii Superioare de Război” între 1927 şi 1930, Şef al Marelui Stat Major al Armatei între 1933 şi 1934 şi Ministru de Război între 1937 şi 1938.

Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) şi nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940). Generalul Ion Antonescu NU A FACUT POLITICA NICIUNUI PARTID, pentru ca era militar activ, a fost chemat sa faca guvernul intr-o groaznica situatie de criza… La numai două zile de la numirea sa în post, l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice. Fiul lui Carol II, Mihai a devenit noul rege.

În faţa perspectivei unui război pe trei fronturi, (Germania în vest, Uniunea Sovietică în est şi Bulgaria în sud), Antonescu a căutat să facă o alianţă cu Germania Nazistă, în speranţa că va putea recupera măcar teritoriile ocupate de sovietici. Acest parteneriat era dorit de germani datorită rezervelor de petrol foarte importante ale României.

22 iunie 1941: Eliberarea Basarabiei, generalul Ion Antonescu, a dat urmatorul Ordin de Zi:

“OSTASI,
V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii(referire la regele Mihai) si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.
Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI,
Va ordon: treceti Prutul !
Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

OSTASI,
Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.
Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.

OSTASI,
Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

OSTASI,
Izbanda va fi a noastra. La lupta.
Cu Dumnezeu inainte !"

În vara anului 1944, în vreme ce sovieticii avansau împingând înapoi frontul către graniţele României, Antonescu a refuzat să-şi modifice poziţia şi să ceară un armistiţiu (datorită simţului onoarei). De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe Antonescu şi l-a arestat.

După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi judecat “exemplar”. Trebuia spus ca la Moscova, MARESALUL A FOST INTAMPINAT DE STALIN CU ONORURILE CUVENITE UNUI SEF DE STAT, lucru care scoate din ecuatie, IMPLICAREA URSS IN LOVITURA DE STAT. A primit din partea lui Stalin, care miza pe o revansa a maresalului impotriva regelui, oferta de a fi in continuare “conducatorul statului roman”, cu conditia sa renunte la pretentiile asupra BASARABIEI, oferta pe care marele patriot A REFUZAT-O. In cei doi ani petrecuti in vila de pe malul Nevei maresalul si-a scris memoriile, care au aparut la… Paris in 1949. Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.

La 2 iunie 1946 ar fi împlinit 64 de ani. Mareşalul Ion Antonescu a fost executat în ziua de 1 iunie 1946, alături de alţi colaboratori, de către autorităţile comuniste şi ocupantul sovietic.

Execuţia s-a produs la ora 18.00, în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava. A murit cu “Trăiască România !” pe buze ca şi colegii săi, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu şi profesorul Alexianu.

"După prima salvă de foc, toţi cei patru s-au prăbuşit la pământ. Mareşalul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execuţie: Mai trageţi, călăilor, căci nu sunteţi în stare să mă omorâţi aşa de uşor! Se comandă o nouă salvă de foc, după care se prăbuşesc din nou. (…) Se hotărăşte ca comandantul detaşamentului să-i împuşte pe fiecare cu revolverul său. Acesta trage în mareşal şi, apoi, în ceilalţi toate cele 14 gloanţe. Medicul se apropie din nou şi constată că tot mai trăiesc.Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a lăsat legat la ochi, spunând că îi este indiferent, dar după câteva clipe şi-a dat legătura la o parte. Când au început salvele de foc, adevăraţii ostaşi români care păzeau închisoarea şi-au scos căştile, au făcut cruce şi toţi plângeau. Toţi condamnaţii au murit ca nişte eroi. În ziua de 2 iunie, mareşalul împlinea 64 de ani.După executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenuşă au fost duse la Ministerul de Interne…”. Evenimentul din după-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în "Cartea Albă a Securităţii".

“Daca eram invingator, as fi avut statuie in fiecare oras al tarii” a spus maresalul la proces.

Istoria se scrie intotdeauna de catre invingatori. sau Istoria se scrie cu spada.

23 august 1944, reprezintă un eveniment extrem de controversat, atît din punctul de vedere al implicaţiilor ulterioare, cât şi al desfăşurării evenimentelor în acea zi de răscruce pentru istoria României.

Niciun alt eveniment din istoria contemporană a Românieie nu a stârnit şi nu stârneşte mai multe şi controversate aprecieri decât 23 august 1944. Explicaţiile fundamentale se pot opri la efectele, consecinţele imediate şi de lungă durată ale „cotiturii istorice” de la 23 august 1944.

Acest eveniment trebuie privit prin importanţa sa militară (scurtarea războiului antihitlerist cu 200 de zile, ba poate chiar mai mult) sau politică (a deschis „o eră nouă”, spre socialism, în istoria ţării noastre) până la caracterizări degineratoare (germanii ar fi pierdut războiul deoarece „trădarea”, defecţiunea românească i-ar fi privat prematur şi decisiv de zona de manevră, ca şi răstimpul necesar producerii şi lansării unor noi arme distructive, care ar fi învlinat balanţa operaţiunilor militare în favoarea Germaniei).

Este o epocă tragică şi este bine să o cunoaştem în totalitatea şi în esenţa ei. Trebuie să ne asumăm adevărul. Dar ca să-l asumăm trebuie să-l cunoaştem. Cunoscându-l, ne putem apăra corect de acuzaţiile nedrepte, de exagerările, mistificările, procesele de intenţie, culpabilizările care s-au ţinut lanţ timp de de mai bine de o jumătate de secol şi n-au încetat nici astăzi ... În 1945, când fascismul a fost înfrânt, intelectualii români credeau că ceva esenţial se va schimba în viaţa noastră.” Amintind de volumul de interviuri Lumea de mâine a lui Ion Biberi, au fost citate ideile în care, atunci, credeau Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu şi George Călinescu. Realitatea avea să arate că „lumea românească nu a arătat deloc aşa cum îşi închipuiau intelectualii în 1945... Mulţi dintre visătorii din 1945 au avut tristul privilegiu de a verifica prin propria experienţă, adică prin detenţie, contrariul a ceea ce credeau...şi care s-a dovedit a fi începutul altei tragedii”.

Alături de sovietici, militarii români au eliberat Transilvania şi au ajuns, luptând împotriva armatei germane, până aproape de porţile Berlinului. După război, 23 august a devenit ziua naţională a României fiind sărbătorită cu fast, în fiecare an, de regimul comunist.

23 august 1944 este o temă de dezbatere pentru istorici, politicieni şi nu numai. Dincolo de controverse, rămân însă faptele consemnate de cărţile de istorie.

Pe seama evenimentelor petrecute la 23 august 1944 s-au făcut numeroase cercetări ce au fost consemnate în cărţi de specialitate, însă există documente ce prezinta versiuni contradictorii astfel încât nici lucrările de specialitate nu vor prezenta adevărul aşa cum a fost. Dacă am prezenta toate lucrările ce au ca tema evenimentele de la 23 august 1944 ar trebui să amintim cartea coordonata de Gh. Buzatu ~ Actul de la 23 august 1944 în context internaţional. Studii şi documente, apărută la editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, cartea lui Traian Udrea ~ 23 August 1944, controverse istorico-politice (Studiu istoriografic), ed. Alex-Alex, Bucuresti, 2004, trebuie amintită şi lucrarea lui Ion Biberi ~ Lumea de mâine, ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001, cât şi cartea lui Ion Ardeleanu, 23 August 1944, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, si lucrarea Oltenia in lupta pentru democratizarea aparatului de stat (23 August 1944- 6 martie 1945), a lui Marin Ionescu, apăruta la ed. Scrisul românesc, Bucuresti, 1975. Trebuie precizată şi lucrarea Romania in anii 1944-1948. Transformari economice si realitati sociale, redactată de Gh. Onişoru şi publicată la editura Academia Civica, 1998 şi Henry Kissinger în lucrarea Diplomaţia apăruta la editura ALL in 2007 face referire la evenimentele din 23 august 1944, se pot remarca si cercetările istoricilor străini asupra evenimentelor din august 1944 ~ istoricului italian Francesco Guida intitulat Evenimentele din România din vara anului 1944 si pâna în primavara anului 1945 vazute în presa româna din epocă , dar şi lucrările lui Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, apăruta la ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, şi respectiv a lui Nicolae Ciachir, Marile Puteri şi România(1856 - 1947) ed.Albatros, Bucureşti, 1996, conţin capitole intregi ce prezintă ziua de 23 august 1944 schimbarea de regim. Am putea aminti şi lucrarea lui Nicolae Baciu, Yalta şi crucificarea României apărută cu ajutorul Fundaţiei Europeană Drăgan la Editura Europa, Roma 1983 ( lucrarea face parte din cilul ”Căderea Europei„ ). De fapt, în această lucrare autorul prezintă în capitolul Actul de la 23 august 1944,diverse documente cu versiuni diferite asupra evenimentelor petrecute, documente analizate de autor şi asupra cărora pune un semn de întrebare.

Ce s-a petrecut cu adevărat la 23 august 1944, a fost lovitura de stat sau o acţiune luată cu repeziciune de către tânărul rege, deoarece naziştii puteau să i-o ia înainte, au fost motivele pentru care numeroşi istorici au cercetat documente. Conform acestor cercetări există diferite versiuni asupra evenimentelor din ziua de 23 august.
De aceea înainte de a-l judeca pe Antonescu sau de a-l face erou naţional trebuie analizat cea fost cu adevărat la 23 august 1944 şi mai înainte în timpul celui de II-lea Război Mondial.

Material realizat de CLubul de Istorie "Plaiesii Cetatii", Colegiul Tehnic "Ion Creanga", Tg. Neamt

24 Ianuarie 1859 ~ “Noi îl vrem pe Cuza Domn!”

MOTTO: “Cata vreme va avea tara aceasta istorie, cea mai frumoasa pagina va ramane acea a lui Alexandru Ioan Cuza.” Mihail Kogalniceanu... Simpozion de Istorie “Noi îl vrem pe Cuza Domn!” ~ Expoziţie de carte „Medalion Alexandru Ioan Cuza”, responsabil bibliotecar Magda Spiridonescu. ~ „Moş Ion Roată şi Unirea”, scenetă, grup de elevi din clasa a IX-a F, responsabil prof. Florentina Menchu-Rosal, prof. diriginte Constantin Paşcu. ~ Prelecţiuni şi intervenţii istorice a profesorilor de istorie pe baza semnificaţiei zilei de 24 ianuarie 1859 în istoria românilor. ~ Prezentarea evenimentelor istorice desfăşurate în perioada 1853- 1859, susţinere de referate şi pps.-uri de către elevi pe temele: 1. Contextul internaţional şi paşii premergători unirii (1853-1858), responsabil prof. Ioan Arsintescu. „Ţările Române şi Europa în perioada 1853-1858” pps .- Alui-Gheorghe Cristi, Cobuz Andrei Costel, clasa a XI-a D; 2. Alegerile din Moldova (5 ianuarie 1859) şi din Ţara Românească (24ianuarie 1859), responsabil prof. Roxana Filip; „Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza” pps. – Tanasă Constantin, Câtea Gabriela, clasa a X-a C ; 3. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza şi reformele sale, responsabil prof. Elena-Diana Spiridon; „Reformele lui Alexandru Ioan Cuza” referat – Anuşca Bogdănel, clasa a XII-a G; 4. Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, responsabil prof. Constantin Paşcu; „11 februarie 1866 în viaţa lui Cuza” referat, Cojocaru Dragoş, clasa a XII-a B; ~ Dezbatere pe tema „Cum a fost trădat Cuza – Vodă?”, program artistic (poezii şi Hora Unirii). Simpozionul s-a desfăşurat în Centrul de Documentare şi Informare a Colegiului Tehnic „Ion Creangă”. Centrul de Documentare şi Informare a găzduit şi expoziţia de panouri tematice realizate pe grupe de elevi ai claselor a IX-a D şi a X-a C, alături de citate istorice referitoare la naţiune, stat, istorie şi unire selectate de dna. bibliotecar Magda Spiridonescu. La finalul simpozionului toţi elevii implicaţi în activitate au primit diplome de participare. COORDONATORI: Prof.istorie Constantin Paşcu; Prof.istorie Ioan Arsintescu; Prof.istorie Roxana Filip; Prof.istorie Elena-Diana Spiridon; Colegiul Tehnic „Ion Creangă” Tg. Neamţ

SERIA4: Femei celebre !!!

Anna Eleanor Roosevelt Cel de-al 32-lea preşedinte al Statelor Unite (1933-1945), ales de 4 ori, Roosevelt a fost unul dintre cei mai ingenioşi lideri politici ai secolului XX. Programul său, numit „New Deal”, reprezentând un răspuns la „Marea Criză” („Great Depression”), a folosit guvernul federal ca un instrument de schimbare socială şi economică în contrast cu rolul său tradiţional pasiv. În timpul celui de-al doilea război mondial, Roosevelt a fost cel care a condus Alianţa în apărarea împotriva puterilor Axei. Anna Eleanor Roosevelt (11 octombrie 1884 - 7 noiembrie 1962) a fost Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, soţia Preşedintelui Statelor Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt, diplomată şi activistă pentru drepturile omului, una dintre femeile cele mai influente ale secolului al XX-lea. De asemenea a fost americanca ce a ocupat cel mai mult timp postul de Primă Doamnă, din 1933 şi până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în 1945. De-a lungul celui de-al doilea război mondial, Eleanor Roosevelt a participat la formularea Declaraţiei Universale ale drepturilor omului a Naţiunilor Unite, referindu-se la aceasta ca "Scrisoarea Magna a Umanităţii".

ANUNT

SERIA3: Femei celebre!!!

„ Ma rog la Dumnezeu să ofere cele mai bune binecuvântări pentru această casă şi toţi cei care locuiesc acum în ea. Din fericire, doar cel mai onest şi înţelept va sta sub acest acoperiş.”John Adams

The White House este reşedinţa oficială şi principalul loc de muncă al preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Cei 44 de presedinti SUA au avut alaturi de ei femei puternice.O viata marcata de femei celebre...O istorie plina de peripetii, tradari, amenintari si tragedii nascute din cauza unei femei fatale.....

SERIA2: Femei celebre !!!

Regina Maria a Romaniei “Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina.” Charles de Saint–Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti in 1921 Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus, Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927. Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria. Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul devine locul sau de refugiu. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet de viata publica. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul, Regina Maria cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale. Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe care l-a imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari artistice, si si-a decorat interioarele si exterioarele cladirilor in care a locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art Nouveau. A militat pentru interesele Romaniei in plan extern, fiind un adevarat ambasador al tarii. De exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi Mondial, a avut intrevederi cu conducatorii Antantei, militand pentru recunoasterea internationala a Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a facut cunoscuta cultura poporului roman. Un popor pe care l-a iubit si despre care spunea in testamentul sau: “Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.” La inceputul volumului sau autobiografic, Regina Maria a folosit ca motto un citat din Nietzsche: “Caracterul este destin”. Material realizat de Maria-Madalina Ignat(9D), prof. Elena-Diana Spiridon

SERIA1: Femei celebre!!!

Jacqueline Kennedy-Onassis




"Exista o femeie la originea tuturor marilor realizari..."

Stil de divă~Jacqueline Kennedy-Onassis

Femeile celebre au marcat cu frumusetea, talentul, gandirea si personalitatea lor. Adeseori insa, imaginea etalata in public era doar o simpla masca, dincolo de care se aflau angoase, tensiuni si dureri felurite. S-au remarcat prin stilul lor, au fost modelele vremii lor, starnind pasiunea si entuziasmul admiratorilor, ne-au incantat ani de-a randul cu sex-appeal-ul lor si in ciuda faptului ca nu mai sunt in viata, continua sa ne incante de fiecare data cand facem retrospectiva carierei lor...

Jacqueline Kennedy-Onassis s-a nascut la 28 iulie 1929 si s-a stins din viata in data de 19 mai 1994, la varsta de 64 ani. A fost sotia lui John F. Kennedy, al 35-lea Presedinte al USA, asasinat in 1663. Ulterior s-a casatorit cu multimiliardarul Aristotle Onassis.

S-a nascut in 28 iulie 1929, pe numele de fata Jacqueline Lee Bouvier. In primii ani de viata a locuit la Ney York si East Hampton, iar apoi a studiat la cele mai bune scoli private. S-a angajat ca fotograf la un ziar local din Washington, ocazie cu care l-a intalnit pe Kennedy, pe atunci senator. Intre ei s-a infiripat o relatie, cei doi casatorindu-se in 1953.

Cea mai eleganta Prima Doamna a Americii din istorie, Jacqueline Kennedy Onassis, cunoscuta si ca Jackie O., a fost si inca este o importanta sursa de inspiratie pentru toate femeile ce iubesc moda. Dupa asasinarea primului ei sot, John F. Kennedy, Jackie s-a casatorit cu un adevarat magnat, Aristotle Onassis, acesta despartindu-se de Maria Callas pentru a se casatori cu Jackie. O femeie extrem de puternica, ce a stiut dintotdeauna cum sa faca cea mai buna impresie in societate, dar si sa-si urmeze propriile teluri, Jackie a inspirat numerosi designeri. Ochelarii de soare oversized, in stil Jackie O., sunt mereu in voga, iar Gucci a creat faimoasa geanta Jackie, ce s-a vandut rapid in peste 6000 de exemplare. Ceasul ei favorit era o creatie Cartier, de dimensiuni mari, pe care il purta cat de des putea. Seara, la receptiile de gala, stia mereu cum sa aleaga rochia perfecta, pentru a nu parea nici prea sobra si pentru a fi, in acelasi timp, extrem de eleganta. Ca si Jackie O., tii mult la aparente si esti priceputa in a face mereu o impresie favorabila, iar stilul ei te poate inspira atunci cand vrei sa fii o aparitie rafinata si pe care, totodata, iti este imposibil sa n-o remarci.

Jacqueline a servit Casa Alba alaturi de sotul ei, binecunoscutul presedinte al Americii, J.F. Kennedy. Fara pretentii de “lady excelenta”, sotia alesului s-a adaptat destul de usor posturii de Prima Doamna.Dupa ce s-a mutat la Casa Alba, Jackie si-a sprijinit enorm sotul si a trecut cu vederea barfele care circulau pe seama lui.

Inainte ca succesul ei sa fie unul total si sa devina cea mai iubita si admirata femeie din America secolului XX, Jackie a dus o viata obisnuita, ca si toate fetele. A urmat o scoala normala, unde a obtinut rezultate excelente.

Norocul i-a suras atunci cand ea, Cenusareasa, l-a intalnit pe printul fermecator, el, Kennedy. In scurt timp dupa ce s-au casatorit au avut si primul copil, pe John, moment precedat de urcarea la tron a presedintelui. Jackie urma sa fie cea mai tanara Prima Doamna si totodata si mamica din istorie (cu exceptia lui Julia Tyler). In rolul de sotie a presedintelui nu i-a fost tocmai usor, insa a reusit sa faca fata cu brio.

Publicul american a fost oarecum socat de imaginea frumoasa si proaspata a tinerei Jackie, tinand cont ca predecesoarele ei aveau o varsta destul de inaintata.
Asta nu a reprezentat o problema pentru tanara Doamna, deoarece nu i-a luat mult timp pentru a ajunge un idol al poporului american, pe care il si reprezenta, de altfel. Cu mult rafinament in domeniul modei, multa cultura si cu o infatisare gratioasa, Jackie a ajuns sa surprinda in cel mai placut mod intreaga inalta societate in care tocmai intrase.

Tinand cont ca Jackie era pe jumatate frantuzoaica, gustul pe care il avea pentru vestimentie era de neintrecut. De la bonetele crosetate care au facut inconjurul lumii, pana la rochia arhicunoscuta, cea tip sarafan, toate modele vestimentare ale lui Jackie au fost incercate de fanii americani si nu numai. Insa nu doar tinuta ei, de la Coco Chanel a fost copiata, ci chiar intreaga imagine, pana si coafura, cea cu parul usor bufant. Toate femeile doreau sa-i semene lui Jackie, asa cum toate fetele doreau sa arate ca Cenusareasa.

In anul 1961 ajunge la ochii si urechile marilor creatori de moda, cum e Oleg Cassini, iar in scurt timp se scrie despre ea ca “este un catalog de moda care a fost copiat, invidiat si idolatrizat”. Nu sunt motive pentru care am putea sa negam acest lucru, deoarece Jackie a reusit sa faca fata atat tensiunilor din viata familiala, cat si celor din viata sociala fara sa-si neglijeze feminitatea.

Jackie – femeie de otel
Anul 1963 a fost un an indoliat pentru proaspata Prima Doamna, iar momentele care au marcat acest an s-au petrecut pe neasteptate. In august 1963 vine pe lume Patrick, al doilea baietas al familiei Kennedy, de iubirea caruia nu au reusit sa se bucure, deoarece Patrick moare in urma unei boli ce ii ataca sistemul respirator.
Fara sa-i dea sansa sa-si revina dupa moartea micutului Patrick, viata o loveste din nou pe Jackie. Pe 22 noiembrie, sotul ei este asasinat in timpul unei parade la care participa si ea. Nimeni nu stie cine este faptasul si care este scopul asasinarii presedintelui. Drept e ca Jackie, in ziua inmormantarii sotului ei nu s-a imbracat in clasicul negru, ci a purtat o tinuta de culoarea roz. E un lucru neobisnuit, dar de inteles: Jackie ii considera pe cei de la Serviciile Secrete principalii vinovati pentru asasinarea presedintelui, iar acest resentiment s-a oglindit in vestimentatia pe care o purta in acel moment.
“Vroiam sa le arat ce i-au facut lui Jack” acesta este argumentul pentru care a refuzat sa imbrace hainele negre.
Dupa asasinarea lui JFK, s-a stabilit in New York.

Jackie si-a schimbat numele de-a lungul vietii asa cum isi schimba si hainele. De la Lee Bouvier pana la Kennedy si Onassis

Felul in care se percepea Jackie Kennedy: "Stiu in ce fel ma vede lumea: pentru unii sunt o mama perfecta, in opinia altora - o femeie plina de armonie si gratie, cu multe calitati, o vaduva curajoasa. Unii cred ca sunt o persoana hedonista, arivista, ahtiata dupa bani si valori materiale, altii considera ca sunt pragmatica si rece. Sunt unii care ma condamna pentru ca nu ma dedic actiunilor filantropice, ca nu merg in tari din lumea a treia sa ajut copii saraci, carora sa ma dedic, sacrificand bani, timp, sentimente - intr-un cuvant, sacrificandu-ma pe mine. Dar dincolo de femeia din fotografii se afla complet o alta persoana - o femeie tanara, o mama ca toate celelalte, cu emotii, dorinte si visuri".

Insa viata si-a continuat cursul si pentru Jacqueline, care s-a recasatorit in 1968 cu Aristotle Onassis, iar dupa moartea lui s-a realizat pe plan profesional ca editor la Viking Press. Pe tot parcursul vietii a luptat pentru a nu fi infranta de tristeti si de nelinisti, iar aceasta alura de eroina ii va colora mereu imaginea de idol al Americii.

Un Casanova milionar, admirat de unii şi urât de alţii,magnatul Marco Aristotel Onassis, denumit şi “Grecul de Aur”, a fost cel mai bogat om din secolul XX. A fost căsătorit cu două din cele mai frumoase femei ale vremii, Tina Livanos şi Jackie Kennedy. Milionarului îi plăcea să repete deseori vorbele tatălui său, Socrate Onassis, “Noi, bărbaţii trebuie să ne construim propriul destin”.

La bordul elegantului iaht “Christina”, care avea scaunele barului îmbrăcate în piele de testicul de elefant, erau invitate celebrităţi ale momentului, cum au fost Greta Garbo, iubita de o vară, pe care a acoperit-o cu diamante în valoare de cinci milioane de dolari, Lee Radziwill, sora lui Jackie Kennedy, despre care se spune că a fost amanta lui Ari înainte de căsătoria lui cu Jackie, Sir Winston Churchil, soprana María Kalogeropoulos, alias María Callas, care, în 1959 şi-a părăsit soţul, pe Battista Meneghini, şi şi-a dedicate restul vieţii iubindu-l pe armatorul grec.
"Dacă femeile n-ar exista, banii n-ar mai avea nici un rost"

Onassis la 20 octombrie 1968 se căsătoreşte cu Jacqueline Bouvier, văduva preşedintelui John F. Kennedy. În 1968, magnatul grec s-a căsătorit cu Jackie Kennedy, într-o micuţă capelă din Panaytsa, un sătuc de pe insula Skorpios, lăcaşul de rugăciune preferat al… Mariei Callas! Mireasa a purtat o superbă rochie Valentino.Întreaga lume a fost şocată. Frumoasa fostă primă doamnă a Americii, “obsesia lui Onassis”, şi urâtul armator grec nu păreau să aibă nimic în comun. La trei luni după asasinarea lui Robert F. Kennedy, Jackie înţelesese că familia Kennedy devenise "o ţintă". Milionarul grec avea puterea să-i ofere protecţia de care avea nevoie, iar ea deţinea poziţia socială pe care el o urmărea. În cei 7 ani de căsnicie, Ari şi Jackie şi-au petrecut foarte puţin timp împreună. Poate de aceea, el a reluat la Paris relaţia cu Maria Callas, care-l “înţelegea mai bine ca nimeni altcineva”şi care l-a primit cu lacrimi de bucurie. Din nefericire, la 15 martie 1975, Aristotel Onassis a murit singur, în spital, în Franţa. Avea 69 de ani. Jackie era la New York şi a sosit la înmormântare împreună cu Edward Kennedy, ştiind că familia Onassis îi era ostilă. Neinspirat, Edward a deschis discuţia, la cimitir, despre “viitorul” lui Jackie, despre testament şi despre banii care îi reveneau acesteia. Christina Onassis, pentru care soţia tatălui ei era “o femeie odioasă”, a acceptat să-i dea fostei doamne Kennedy suma de 37 de milioane de dolari, rugând-o să dispară definitive din viaţa familiei Onassis. Jackie, in ciuda averii mostenite, a preferat sa lucreze. Din 1978 si pana la moartea sa a lucrat ca editor la Doubleday. Funeraliile sale au fost simple, doar membrii familiei fiind prezenti. Jacqueline Kennedy Onassis a fost inmormantata in cimitirul national Arlington din New York la patru zile dupa ce s-a stins din viata.

Jacqueline Kennedy-Onassis ~ ramane cea mai sexy Prima Doamna a tuturor vremurilor.

"Femeia nu este catusi de putin inferioara barbatului, in afara lipsei de putere." Xenofon

Material realizat de Lavinia Varvara(9A), prof. Elena-Diana Spiridon