"Eroul necunoscut"
Desigur că a fost şi el copil
Desigur, a avut şi el o mamă
Poate mai este, încă, aşteptat
Să vină într-o vară, într-o toamnă.
Poate-a avut pe undeva copii
Poate femeia lui incă-l mai crede
Pe undeva în viaţă respirând,
Poate nu-l vrea să-l ştie iarbă verde.
Pe când cei cunoscuţi au viaţa lor
Şi moartea lor ce nimeni nu le-o schimbă,
Prin cel necunoscut, necunoscuţii toţi
Trăiesc întru aceeaşi sfântă limbă.
Pe undeva, desigur, s-a păstrat
Zâmbetul lui şi, poate, vreo scrisoare
Scrisă cu sânge-atunci, noaptea când
Viaţa se vrea în veci nemuritoare.
"EROILOR"
Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l,
Îngenunchiat, tot Neamul astăzi îşi nalţă sufletul şi gândul!...
Spre slava voastră, din altare, se'nalţă fumul de tămâe,
Viteji a căror nume sfinte neşterse'n veci au să rămâe!...
Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare,
Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis,
Că voi aţi biruit prin moarte, şi s'a'mplinit al vostru vis ...
Dar noi?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?....?????
Că voi prea mari aţi fost, prin jertfă, pe când urmaşii sunt prea mici,
O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,(...)
Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în tarina fierbinte
În munti, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luati aminte!
Noi stam si astazi straja-ndelungata,
Sus, sus, la ale vesniciei porti
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,
Luati aminte, noi nu suntem morti!
Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu
Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Ca este pe pamânt o Românie.
Si daca neamul plânge în nevoi,
Noi stam de veghe sus necontenit
Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit.
