Emanciparea femeii, în oglinda istoriei
Timp de secole,femeiile au trait intr-o lume a barbatilor,neavand nici un drept,ci doar datoria de a fi o sotii si mame bune.Fiind reprezentantii sexului tare,barbatii au reusit sa profite timp de secole de slabiciunea femeii,de inferioritatea sa din punct de vedere fizic si de finetea si sensibilitaea acesteia. Din cele mai vechi timpuri chiar pana in prezent,masculinul si experientele sale erau considerate norma pentru comportamentul si realizarile umane. Experientele femeilor si tot ce tine de femeiesc erau considerate deviatii sau exceptii de la norma universal masculina.
De-a lungul istoriei, femeia a fost privita in fel si chip. Societatile tribale au trecut de la matriarhat la patriarhat, in antichitate in unele culturi rolul femeii era minimalizat, in altele exacerbat, ca de-abia la inceputul epocii moderne sa se inceapa un proces lung si anevoios de accpetare a egalitatii cu barbatul.
Pornind de la povestea biblica a crearii omului,trecand prin Antichitatea vechilor greci,pentru care femeia era considerata un barbat “mutilat”,pana la influenta teorie freudiana a sexualitatii,comportamentul uman a fost redus la experientele si privilegiile masculine. Teoria sexualitatii este una dintre cele mai criticate teorii de catre feministe,referindu-se adesea la “faza falica” . Feministele considera ca de aici,personalitatea copiilor poate fi predeterminata:baietii se dezvolta ca persoane active,pe cand fetele capata un sentiment de inferioritate,devenind pasive.
Imaginea semnificativă care regla prezenţa femeii în societate la acea dată pare a fi fost aceea de “soţie, mamă, administratoarea casei”. Conştiinţa publică, la nivelul ei cel mai sensibil şi în forme insulare, începe să caute totuşi o acomodare cu perspectiva unor noi roluri pe care femeia şi le-ar putea însuşi în spaţiul extra-familial. Se considera că femeile ar fi apte pentru unele profesii intelectuale şi trebuie să primească instrucţia necesară. “Se afirma formal că emanciparea femeilor este o problemă importantă, dar nu a prezentului, ci a viitorului.”
Secolul al XIX-lea a trăit cu certitudinea inferiorităţii intelectuale a femeii, certitudine care justifica interdicţia participării acesteia la viaţa politică.După primul război mondial, femeile, elitele feminine, devin un interlocutor social tot mai exigent, cu o voce publică distinctă.
Alvin Toffler a explicat conditia "inferioara" a femeii prin aceea ca, odata cu separarea producatorilor de consumatori, ea a fost perceputa drept consumator, cu toate ca de consumat consumau si barbatii, iar munca in gospodarie era - in parte - si productiva.