Cu moartea scumpului meu sot, regele Ferdinand, se incheie un anumit capitol al vietii mele si simt ca pot mai usor sa privesc la calea, lunga cale ce am strabatut-o pana acum..."(Regina Maria)
Articolul porneste de la cartea "Povestea vieţii mele"~ Maria, Regină a României(1934). "Povestea vietii mele" a vazut lumina tiparului în intervalul 1934-1936, cele trei volume ale cartii fiind scrise în limba engleza, de altfel cateva fragmente fiind publicate în presa britanica si în cea americana, înainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Memoriile reginei Maria se întind pe perioada 1914-1934, care a inclus ani hotarâtori pentru istoria României (izbucnirea Primului Razboi Mondial, Marea Unire), dar si o perioada în care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebita implicare în directia promovarii României.
Maiestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a României, Principesă de Edinburg şi de Saxa Coburg şi Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg şi Gotha (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul României), a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.
A fost supranumită de popor "Mama răniţilor"şi "Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la Curte, a lucrat direct pe front în spitale de campanie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. De asemenea, regina este cunoscută şi pentru activitatea diplomatică asiduă pe care a dus-o în favoarea României, după terminarea Primului Război Mondial, dar şi pentru faptul că a fost o iubitoare şi o susţinătoare a artelor.
Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinţei de Pace şi s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofiţer de armată cu maniere impecabile şi cu o înclinaţie spre femei frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa.
Frumuseţea ei era dublată de o inteligenţă ieşită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deşi puţin înţeles. Când negociatorul şef al delegaţiei româneşti, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris şi la Londra.
A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei şi Munteniei. Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În momentul în care fiul său a moştenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viaţa publică până la moartea ei, în 1938.
Regina Maria a iubit arta, poezia şi filosofia. Ea a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a acestora, ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică. A scris la rândul ei Povestiri pentru copii, poezii, a pictat (mai ales acuarele) florile ei preferate fiind crinii si macii.
"Pe un tarm, la margine de mare era o gradina plina de flori in multe culori, de copacii de maslini, de mere dulci si de cirese...Era tot ce avea si in fiecare zi avea grija de ea, ii vorbea, cu ea se-nveselea, cu ea plangea si tot cu ea gandurile si dorurile isi adormea pe piatra alba pe care lacrimile de roua in fiecare dimineata le scada. Petalele cazute in fiecare dimineata le aduna si cu ele apa marii-o incununa...Ele plecau cu valurile calatoare, odata cu ele si gandurile sale amare...Pumnul si-l umplea cu apa parfumata si isi uda fata alba, spunand:"va veni si alta data!" Treceau zile, luni si ani, dar speranta sa o gaseai in fiecare floare, in fiecare fruct de vara si de toamna, in fiecare frunza de maslin, chiar daca unele ii cadeau la picioare...Fluturasii ii mangaiau privirea cazuta si la fiecare zbor lasau o urma albastra...Se asezau pe fiecare petala alba, pe fiecare clapa a pianului de la fereastra, pe fiecare coarda de vioara, pe fiecare sunet de harpa...Cate unul se mai agata in floarea de mar de parca acolo vroia sa-i fie ultimul zbor.- Micutul meu, vino de-ti continua zborul...Priveste cum Lumina deschide Orizontul...Auzi?Scoica isi canta dorul...Dorul de Sirena, de iubirea ei eterna.Tu stii cel mai bine sa zbori spre lumina...Ia si dorinta mea si a scoicii de perluta dorului plina si du-le la ea, la lumina si izvorul din ea. Zborul si l-a continuat si in lumina a plecat...Ah, si ce lumina mare se facuse!Fluturasul in ea se pierduse...pentru ca numai el stie ca iubirea e plina de lumina si izvor...Si atunci parfumul florilor de mar peste gradina se asezase...Floarea de cires petala si-o deschidea,frunza de maslin se legana, in ritmul ciocarliei usor cadea si in fiecare zi drumul valului il urma cu aceeasi speranta:"va veni si alta data, caci este zi in fiecare zi lasata...!" Porumbelul alb le aduna si in cuibul de la fereastra le aseza...melodia continua sa-i mangaie fata si lacrima cazuta pe piatra alba..." (Regina Maria)
"Povestea vietii mele" este una dintre cele mai memorabile confesiuni ale unei personalităţi marcante ale secolului trecut.
