O altfel de lectie de dirigentie...

Spre sfarsitul anului scolar am planuit o iesire la Muzeul de Istorie si Etnografie, Tg. Neamt. Elevii clasei a IX-a E, alaturi de dna diriginta, prof. Elena-Diana Spiridon au pasit in cunoasterea locala a orasului Tg. Neamt.
Expozitia permanenta a muzeului a fost reamenajata de curand, si astfel am dorit sa invatam si altceva intr-o ora de dirigentie...am plecat pe urmele istoriei locale. Muzeele de istorie  furnizeaza informatii interesante despre timpul si spatiul istoric. 

 

 
Am descoperit frumusetea costumului popolar autohton, importanta lazii de zestre, cat si obiceiurile de nunta din tinutul Neamtului.Costumul popular romanesc reprezinta vesnicia si individualitatea unei etnii. Costumul popular constituie, alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii,o marcă a identităţii etnice, un element prin care recunoşti imediat identitatea unui popor.

 O vizita la Muzeul de Istorie si Etnografie inseamna o fascinanta calatorie prin timp, de la descoperirea primelor unelte si pana astazi, pentru a sti cum s-a format acest targ de sub cetate, cum au aparut si au evoluat mestesugurile, cum s-a ajuns la diversitatea formelor de viata pe care le intalnim astazi la tot pasul. Este, in acelasi timp, o inedita calatorie in spatiu, strabatand intreaga arie de mestesuguri. In aceasta calatorie  afli lucruri uimitoare,  inveti sa observi, sa intelegi mai bine lumea inconjuratoare si astfel o vei pretui mai mult...

Am descoperit CHEIA SUCCESULUI sau CHEIA cu care se deschide viitorul, speram ca pana la sfarsitul clasei a XII-a sa reusim acest ideal.

Am descoperit lada de zestre a bunicii, ca  o cutie plină de mistere, din care ieşeau la iveală valuri felurite de pânză, broboadele de mers la biserică, hora sau nunta, sumanul, scoarţele şi macaturile „din zestre“ .


Şi cu adevărat este plină de taine, pentru că, odată deschisă, trezește amintiri, duce cu gândul la întâmplări de demult, la oameni care au fost şi nu mai sunt, la o lume pe care, dacă ai noroc, o poți descoperi doar din poveştile spuse de bunici, în nopţile de iarnă.
Însă nu doar conţinutul lăzii era martorul unei alte lumi, ci şi decorul deosebit al acesteia, căci meşterii care făureau aceste obiecte atât de preţuite se întreceau în a sculpta sau a picta lada într-un mod cu totul aparte.

Consemnează pentru viitor, Loredana Asaftei, clasa a IX-a E.