Miturile unei femei fascinante, Evita Peron
“Ca orice femeie, sunt mult mai puternica decat par” Evita Peron;
Evita a avut o viata tumultoasa si captivanta. Starneste pasiuni, simpatii, dar si uri, antipatii. Incalca regulile, dar le respecta in acelasi timp. Cu toate ca era frumoasa, Evita impresiona mai ales prin energia personalitatii sale. Avea atitudine. Era inteligenta. Stia sa se impuna. Stia sa fie puternica. Stia cand e cazul sa fie sensibila.
María Eva Duarte a avut o viata tumultoasa si captivanta. Starneste pasiuni si simpatii, dar si uri si antipatii. Incalca regulile, dar le si respecta in acelasi timp. Viata unei personalitati atat de remarcante nu putea fi una obisnuita. Evita cea umana isi incepe periplul prin viata ca un sex-simbol pentru a se face mai tarziu remarcata politic.
Nascuta la 7 mai 1919, in colonia agricola La Union, un orasel din apropiere de Los Toledos, Maria Eva Duarte a fost fiica nelegitima a unei servitoare din Pampas - imensa campie fertila din centrul Argentinei -si a unui proprietar de terenuri, destul de bogat. La inceput, fetita este crescuta la ferma, impreuna cu surorile ei bastarde, separat de copiii legitimi. Dupa moartea tatalui, intr-un accident de circulatie, se muta impreuna cu mama in oraselul Junin, unde deschid o pensiune familiala. Surorile mai mari se marita cu clienti ai localului.
La numai 15 ani fuge de acasa, in Buenos Aires impreuna cu amantul,pe nume Augustine Magaldi. Parasita de acesta, Evita ajunge sa-si castige existenta prin metode mai mult sau mai putin promiscue, intretinand legaturi sexuale cu diversi barbati. Ajunsa in capitala, intelege ca viata nu este chiar atat de simpla. Magaldi o paraseste si ajunge sa duca o viata mizera.
Dupa prima deceptie, intretine cateva legaturi efemere si pozeaza pentru reviste. Reuseste sa castige ceva bani lucrand ca prostituata in cluburile de noapte. Obtine pana la urma si roluri in piese de teatru si filme. In anul 1940, capata o slujba modesta la postul de radio privat Radio Belgrano dupa alte surse la Radio El Mundo. Ambitioasa si tenace, dobandeste o emisiune proprie. Surprinzator, cucereste o popularitate atat de mare, incat este supranumita "Senorita Radio".
Trei ani mai tarziu, apare momentul decisiv din viata ei. In iunie 1943,ofiterii favorabili dictaturilor fasciste din Europa preiau puterea, pentru a impiedica guvernul democratic argentinian sa angajeze tara alaturi de aliati este instaurata o junta, in sanul careia postul de subsecretar de stat si ministru de Razboi este ocupat de colonelul Juan Domingo Peron, care luptase in Italia si vazuse cum isi facuse loc in frunte Mussolini.
La 22 ianuarie 1944, cu ocazia unui concert organizat in scopul colectarii de fonduri pentru victimele unui cutremur,o cunoaste pe Eva, care face o mare pasiune pentru el. Ii devine amanta si, totodata, aliata indispensabila, prin interventiile radiofonice.Juan are de două ori vârsta Evitei, însă acest fapt nu-i împiedică să trăiască o frumoasă poveste de dragoste. In octombrie 1945, se produce o revolutie interna in guvern. Juan Peron este fortat sa demisioneze si incarcerat pe o insula izolata. Eva reactioneaza cu promptitudine. Profita de popularitatea de vedeta radio si lanseaza un apel saracilor, prezentandu-si iubitul drept "aparatorul lor". Reuseste sa provoace o greva generala, care duce grabnic la eliberarea acestuia. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile.
Din dragoste si recunostinta, poate si din interes politic, o ia de nevasta, la 17 octombrie 1945. Evita se dovedeste un pretios purtator de cuvant in fata poporului. In continuare,ii este de mare ajutor in cariera politica. Eva il cunoaste la 24 de ani pe viitorul sau sot Juan Peron, colonel si ministru de razboi de care se indragosteste cu o pasiune nebuna. A fost devotata acestuia, standu-i alaturi la bine si la rau. In autobiografie. Eva Duarte sustine ca il “diviniza” pe sotul sau. La randul sau, Peron este cucerit iremediabil de gratiile sale si de personalitatea deosebita a Evei. “Era o femeie cu o infatisare fragila, dar cu o voce puternica, par lung, blond, lasat pe spate si ochii aprinsi”, povesteste acesta despre femeia care l-a fermecat. Eva devine amanta colonelului si ministrului de razboi Juan Peron.
Povestea de iubire dintre cei doi a fost una controversata mai ales ca cei doi proveneau din clase sociale diferite. Cea care se proclama “una din popor” se prezenta in fata acestuia exercitandu-si calitatile oratorice in haine elegante, insotite de bijuterii valoroase, uneori extravagante. Rochiile sale de seara cu care se prezenta la diverse evenimente importante starneau invidie si admiratie. Se spune chiar ca atata timp cat a fost prima doamna a tarii, obisnuia sa viziteze orasele sarace in costume Dior.
După alegerea lui Juan în funcția de președinte, Evita crează fundația Eva Peron rolul căreia e să susțină săracii. Prima Doamnă devine rapid extrem de populară, în 1949 de exemplu aceasta este una dintre persoanele cele mai influiente din Argentina. Mai mult, în cazul ei nu era vorba atât de popularitate, cât de un cult al personalității, în această perioadă imaginea sa fiind peste tot. În același timp relația cu soțul ei începe să se deterioreze în special din cauza faptului că Evita nu putea face copii.
Un an mai tarziu, Peron este ales presedintele Argentinei. Sustinut de masele populare, cuplul instaureaza o dictatura totala. Pretexteaza ca vrea sa impiedice "intoarcerea dusmanilor la conducere" si instaureaza principiul partidului unic. Deşi fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Organizeaza muncitorii in sindicat, de asemenea unic si multiplica masurile sociale in folosul defavorizatilor. Cand Peron a devenit presedinte, in 1945, Evita s-a gandit ce rol ar trebui sa-si asume in calitate de sotie a acestuia. "Este un eveniment foarte important pentru mine. Consider ca nu trebuie sa urmez vechile modele. Nu as putea si vreau ca acest lucru sa fie clar, pentru ca unii oameni au incercat sa-mi explice ca nu voi avea decat un rol formal, iar usile imi vor fi inchise. Mi s-a spus ca nu o sa am acces in cercurile inalte. Am raspuns, zambind: "de ce, din cauza originilor mele sau poate pentru ca am fost actrita?". Eva incepe o campanie in sprijinul copiilor saraci din Argentina.
In septembrie 1946, promoveaza o lege in favoarea drepturilor civile pentru femei, printre care se numara si dreptul la vot. Controleaza Ministerul Sanatatii si principalele trei ziare argentiniene. Paturile sociale defavorizate ale populatiei o iubesc, dar este urata de clasa mijlocie si de bogati. Pune bazele unei fundatii cu scopul de a imparti haine, alimente si case sarmanilor. Ideea infiintarii unei case de asistenta sociala este generoasa, dar gurile rele sustin ca acest organ caritativ n-ar fi fost decat un paravan pentru afaceri oneroase. Se spuneca prima doamna a Argentinei nu s-ar fi jenat sa se serveasca din cont pentru sine si pentru sustinerea campaniilor politice ale sotului. Intr-adevar, pentru Evita a fost greu sa se impuna.
A fost adulata, dar si criticata. A reusit doar pentru ca trezea o dragoste imensa in sufletul oamenilor obisnuiti. "Ma identific cu cei saraci, pentru ca provin din randurile lor", obisnuia sa spuna. A creat o fundatie de binefacere, a oferit bani, a ridicat spitale, si, in plus, a fost cea care a dat drept de vot femeilor, pentru prima oara in istoria Argentinei. Dar cea care era numita "Micuta Eva" sau "Sfanta Evita" a avut parte si de clipe mai putin glorioase. In fiecare zi, in paralel cu multimea care o venera, se strangeau tot mai multe nemultumiri. Era fara mila, fara cumpat si ii ura din tot sufletul pe cei care i se opuneau. Aristocratii nu o voiau, iar armata o dispretuia. Militarii o supranumisera, la inceput, "hiena", iar mai apoi, mai discret, "iapa".
În 1947 Evita se întâlnește cu mai mulți șefi de stat din Europa pentru a sublinia faptul că regimul instaurat de Juan Peron în Argentina nu este unul nazist, iar in 1951 Juan o numește în funcția de vice-președinte al Argentinei, dar ulterior acesta își anulează propria decizie la presiunea militarilor. Prima Doamnă era pasionată și de hainele de firmă și pantofii extrem de scumpi. Incontestabil că Evita a fost o femme fatale, aceasta adorând să-și vopseasă buzele într-un roșu aprins și să poarte ținute indecent de scumpe.
Cunoscute numai dupa moartea sa, sau mai exact dupa caderea lui Peron,in anul 1955 - colonelul revine la putere in perioada 23 septembrie 1973- 1 iulie 1974, deturnarile de fonduri nu impiedica sa dainuie pana astazi, in Argentina, cultul Evei Peron. Simpla mentionare a numelui,Evita, trezeste si acum pasiuni, unii o considera sfanta, altii o mare pacatoasa.
In anul 1952, medicii descopera ca este bolnava de cancer. Agonia ei dureaza toata luna iulie si este urmarita de catre intreaga natiune. Biserica cere ca tot poporul sa se roage, in fiecare zi,sa se insanatoseasca. Apare in public pentru ultima oara la 4 Iunie 1952, cand sotul ei, Juan Perón depune juramantul pentru al doilea mandat. Toate eforturile sunt in zadar. La numai 33 de ani, frumoasa prima doamna este ucisa de leucemie - la 26 iulie 1952.
Inmormantarea este o adevarata nebunie. Sute de mii de argentinieni se inghesuie sa intre in capela si politia trebuie sa intervina. Conform testamentului, sunt organizate funeralii nationale.
"Gelozia, ambitia, setea de putere, meschinaria si aviditatea par sa fi fost adevaratele surse de unde isi tragea incredibila energie. Chiar Peron a fost un pion pe care l-a manipulat. Se infuria teribil si nu conta cine era in fata ei. Avea puterea sa faca orice voia." In plus, era razbunatoare. Toti cei care nu au luat-o in calcul pe vremea cand era actrita si voia roluri mari au fost pedepsiti, interzicandu-li-se peliculele. L-a destituit pe ministrul educatiei, pentru ca acesta a refuzat sa dea o diploma unui protejat de-al ei. S-a zvonit ca a folosit o parte din banii obtinuti din activitati de caritate in folosul ei, transferandu-i intr-un cont din Elvetia.
Cu siguranta, adevarul este undeva la mijloc. Au fost multe speculatii despre viata ei, de altfel foarte controversata, dar ceea ce o individualizeaza este puternica iubire pe care a starnit-o in sufletul unui intreg popor. Iar acest lucru a fost cat se poate de clar, in ziua mortii ei, pe 26 iulie 1952. In acea zi, Argentina a fost invaluita intr-o liniste sinistra, in timp ce poporul asculta comunicatul oficial: "Este o datorie trista pentru noi sa va informam ca Eva Peron, liderul spiritual al natiunii, a murit la ora 8:25." Ca si in timpul vietii, nici momentul despartirii de aceasta lume nu a fost lipsit de controverse. Asa incat, in timp ce mii de oameni suspinau de durere, altii nu s-au sfiit sa destupe sticle de sampanie in chiote de bucurie. Toate acestea reflectau dragostea, dar, in acelasi timp, si ura pe care Evita o inspirase. Doua saptamani mai tarziu, pe 9 august 1952, peste jumatate de milion de oameni s-au strans pe strazile din Buenos Aires pentru a participa la inmormantarea celei care fusese un idol in viata lor.
Eva Peron, pe care oamenii o numeau simplu Evita, avea 33 de ani si cantarea doar 38 de kilograme. Sirenele sunau in tot orasul, iar pe fetele tuturor se citea o durere profunda. Multe femei o considerau o sfanta, iar la Vatican se primisera deja mii de scrisori care cereau sanctificarea ei. "Binefacatoarea saracilor", cum i se spunea, nu a pregetat sa se zbata pentru a obtine drepturi pentru acestia. A incercat sa ofere tuturor oamenilor sarmani o speranta, considerand ca nici un alt scop nu este mai important in viata. Iar pretul platit a fost imens, intr-una din ultimele ei nopti, cand zacea bolnava, a mazgalit pe o foaie de hartie "Daca poporul meu nu va putea fi fericit, cine imi va da toata dragostea pe care am pierdut-o?"
Disparitia brutala sta la originea mitului creat in jurul sau. La cinci ani de la moarte, autorii unei lovituri de stat publica lista si fotografiile "incredibilei garderobe si stupefiantelor colectiide bijuterii ale vajnicei aparatoare a saracilor". Sicriul este scos din cripta si rataceste prin Europa pana ce colonelul revine la putere. Paradoxal, nici absenta unui loc de cult, nici revelatiile noului regim, nu risipesc afectiunea poporului argentinian pentru Eva Peron. In pofida unei existente controversate, ramane inscrisa in istorie drept una dintre cele mai puternice personalitati ale lumii politice internationale.
Fascineaza si Hollywood-ul, care realizeaza un film inspirat din viata ei. In rolul principal, evolueaza o alta femeie puternica, Madonna,care declara cu mandrie "Am creat ceva rar si frumos".
Putine femei au avut mai multa putere decat Eva Peron. La fel de putine sunt si cele care se pot lauda ca au starnit atat de multe controverse. A fost venerata, considerata o sfanta, dar, in acelasi timp, au fost si multi care au dispretuit-o. Dragoste si ura, recunostinta si dispret, adulare si denigrare. Toate aceste cuvinte exprima cel mai bine ce inspira personalitatea puternica a Evei Peron. Daca unii au iubit-o, altii au urat-o cu inversunare, dar, cu siguranta, nimeni nu a fost indiferent.
Stil de Primă Doamnă: Evita Peron...“Nu mă plânge Argentina, adevărul e că nu te-am părăsit niciodată…”
Material realizat de Clubul de Istorie "Plaiesii Cetatii"